Big vs Tiny Edition: 5 întrebări pentru voluntarii Jazz in the Park

Big vs Tiny Edition: 5 Întrebări pentru voluntarii Jazz in the Park

Te-ai obișnuit să colectezi experiențe de la fiecare festival din Cluj?

Dacă ești un voluntar la fel ca mine, înseamnă că agenda ta pentru 2020 era plină cu gânduri încă de la începutul anului. Pe acel „to do list” trebuiau marcate cu „check”: Jazz in the Park, Electric Castle, Untold, TEDx și multe altele. Pandemia însă a venit ca un real obstacol între voluntarii de pretutindeni și evenimente. Niciunul nu s-a mai putut bucura de acele vibe-uri autentice cu care a fost obișnuit, dar evenimentele s-au adaptat incredibil de rapid.

Printre acestea se numără Jazz in the Park. În luna septembrie a surprins publicul clujean, dar și iubitorii de voluntariat cu o versiune „Tiny” a festivalului, realizată în conformitate cu noile reglementări.

În aceste condiții, ne-am gândit să surprindem cum s-au simțit voluntarii care au participat și la versiunea reală a festivalului și la cea „Tiny”, care au fost diferențele pe care le-au remarcat și care au fost cele mai memorabile experiențe trăite. Astfel, le-am luat la un scurt interviu la trei veterane de pe scena voluntariatului: Andreea Codău, Roxana Halați și Andreea Coroian.

Le-am întrebat pe fiecare:

1. De ce au ales să participe în calitate de voluntare la Jazz in the Park?

În fiecare a existat la unison dorința de a se implica în cât mai multe evenimente și activități care să ajute și să dea o notă pozitivă orașului Cluj-Napoca. Andreea Coroian iubește muzica și arta în toate formele ei, iar Jazz in the Park i s-a părut unul dintre cele mai frumoase concepte din România în care a vrut să se implice. Roxanei i s-au întipărită în minte (și în suflet) atmosfera, muzica, fericirea pe care o emana mâna de oameni strânsă la scena Jazz, iar Andreea Codău crede că este o experiență în care poți acumula un bagaj întreg de noi cunoștințe, dar și te poți dezvolta ca persoană.

2. Care au fost diferențele pe care le-au simțit de la versiunea „Big” la cea „Tiny”, din poziția pe care ai avut-o (cea de voluntar)?

Andreea Coroian, alături de Roxana, s-au putut bucura de o experiență inedită în ambele cazuri, iar Andreea Codău a urmărit de acasă evenimentele puse la punct la versiunea „Tiny”.

Din ochii Andreei Codău, versiunea „Tiny” de anul acesta a însemnat o provocare mult mai mare pentru echipă. Aceasta s-a realizat cu o distanțare socială pe care fiecare în parte a fost nevoit să o respecte pentru ca evenimentul să fie dus la bun sfârșit.

Andreea și Roxana au resimțit atât diferențele mari: de la schimbarea locației în Parcul Etnografic și până la măsurile de siguranță care s-au luat în plus, cât și cele mici la nivel de atmosferă. În versiunea „Tiny”, responsabilitățile lor au fost mai puține, context care a încetinit „ritmul de viață” și care le-a dat ocazia să se relaxeze, să creeze conexiuni, să asculte povești și să se bucure de experiența de voluntar la un alt nivel – fără stres. Fiecare omuleț a apreciat șansa de a se afla acolo și de a-și aminti cum obișnuia să fie viața.

3. Care a fost obstacolul cel mai dificil pe care l-au întâmpinat la Jazz in the Park „Tiny”?

Roxana a spus râzând că panta pe care o urca către intrarea de la festival, i-a dat de furcă condiției sale fizice. Dincolo de glumă, evenimentele au decurs atât de lin și plăcut, încât nu a întâmpinat probleme de care să țină minte. Andreei Codău i s-a părut cele mai dificile obstacole: distanțarea de cei apropiați și timpul petrecut împreună. Fiecare a trebuit să se adapteze la un nou scenariu. Iar, Andreea Coroian ne-a împărtășit că este o persoană implicată și mereu „în priză”, astfel că a fost un șoc imens să fie pusă în situația de a avea timp liber. Pentru ea, noutatea și imprevizibilul în rolul de voluntar sunt două lucruri greu de conceput.

4. Care a fost cel mai memorabil moment pe care l-au trăit în cadrul festivalului?

Andreea Codău ne-a spus că fiecare final de zi a reprezentat pentru ea un moment memorabil în sine. Atunci când îți dai seama că ai făcut față cu brio provocării și că ai reușit chiar și așa să aduci

bucurie comunității clujene. Andreea Coroian și Roxana au împărtășit o experiență memorabilă împreună. Ambele au avut ocazia pentru câteva minute să cânte la tobe în Drum Camp-ul de la Jazz, sau să țină bețele și să bată vreo 3 ritmuri. Au trăit unul dintre acele momente pe care îl spui la povești peste ani: Îți amintești când am cântat la tobe la Jazz in the Park și n-am fost prea bune la ținutul ritmului? Alături de a cunoaște o mulțime de artiști minunați și foarte talentați din multe colțuri ale lumii, formând legături adevărate de prietenie cu oameni pe care îi admiră.

Image

5. Ce ar trebui să aibă în vedere tinerii care vor să se înscrie și ei ca voluntari?

Te poți bucura de experiența de voluntar la un eveniment cum este Jazz in the Park, ne-a spus Andreea. Voluntariatul îți poate deschide ochii către frumos, noi oportunități și oameni de calitate cu valori similare. Cu toate acestea, nu e totul un basm, vei fi obosit, uneori poate frustrat și mereu pe fugă, după cum spune Roxana. Însă, la final te vei profita de ocazia unică pe care ți-o oferă voluntarul, cum spune Andreea Codău. Fie că e vorba de varianta „Big”, fie că e în varianta „Tiny”.

Redactat de Giurcanu Cristina-Elena