Arta de a te ancora în prezent

Arta de a te ancora în prezent

De câte ori ai stat să analizezi momentele în care ești la masă cu prietenii și nu te gândești la cât de grea a fost ziua care tocmai a trecut sau la cum o să trebuiască să-ți gestionezi venitul pe următoarea lună?

Sau la cum să faci ca toate persoanele de la petrecere să te privească ca pe un om minunat. Un om perfect.

Dacă nu-ți sună cunoscut sentimentul, atunci lasa-mă să te ajut.

De prea puține.

Ce este prezentul până la urmă?

La un scurt search pe Google, afli că “Prezentul (sau acum) este momentul care este asociat cu evenimentele percepute direct (și pentru prima dată), nu ca o amintire sau ca o speculație”.

Paradoxal, creierul nostru ne arată cât de ușor ne putem lăsa păcăliți de noi înșine.

Nu te gândi la un elefant roz.

Acum că te-ai gândit la el tocmai pentru că te-am sfătuit să n-o faci, ți-ai demonstrat că nu ar trebui să te focusezi pe ceva ce nu ai vrea să se întâmple.

Același mecanism se aplică și la ancorarea în prezent. Nu vrei sa te pierzi în gânduri încercând să scapi de ele.

Nu știu câte persoane consideră arta observației un pion important în tot amalgamul ăsta de gânduri, dar punctul de vedere al cuiva care s-a străduit ceva timp să fie în momentul prezent, pare unul destul de plauzibil, nu?

Acum râzi. Gluma spusă mai devreme de unul dintre prietenii tăi, parcă te-a detașat puțin de la retrospectiva continuă asupra vieții tale din trecut și viitor.

Uită-te la prietenul care a facut gluma. I se vede subtil satisfacția din privire și din modul în care se joacă timid cu propriele-și degetele. Ești capabil să faci un suflet să simtă prin lucruri atât de mărunte.

Observația e artă. Iar pentru a observa, trebuie să fii prezent.

Așadar, orice om prezent în moment este și artist?

Nu chiar. Observă cu un scop, și atunci te poti simți ca un pictor care nu doar ține în mână o pensulă, ci o pune și pe pânză. Ba mai mult, concepe un tablou.

Să zicem că tabloul reprezintă modul în care privești ce te înconjoară. Conturează-l, fii tu cel care ascultă povestea cuiva care are nevoie să fie ascultat. Fii tu cel care amestecă culorile din imagine, care observă și alege ce-i mai frumos din oameni. Spune-ți des cât de mulțumitor ești propriei persoane că te-a adus aici, acum și că poți lumina o cameră doar cu o privire. Asta e rețeta pentru o capodoperă. Observă, analizează uneltele puse la dispoziția ta, pe moment, ca mai apoi să te poți juca cu ele astfel încât să poți spune la final, că ai reușit să conturezi niște portrete minunate, perfecte.

Autor: Bianca Bejenaru