Artă neconvențională: Galeria din scara blocului a lui Edward Constantin

Arta reprezintă intersecția simțurilor, care devine purtătorul de cuvânt al sentimentelor neverbalizate. Artistul își transpune gândurile în creațiile sale, iar privitorul le interpretează filtrându-le prin personalitatea proprie, dându-le noi sensuri. Până la urmă asta este frumusețea artei. Nu îți pune bariere, nici margini. Nu există frumos sau urât. Există doar emoții. Ochiul este puntea care face legătură între artist-creație-consumator de artă, între gânduri-operă de artă-sentimente. Simțul văzului este, de cele mai multe ori, cel care declanșează efectele, cu precădere când ești față în față cu opera de artă, deoarece trăiești experiența în mod autentic. 

Însă izbucnirea pandemiei în luna martie a anului trecut a atras după sine o serie de evenimente nefericite, printre care închiderea muzeelor, a galeriilor și a spațiilor de expoziție. Artiștii plastici au fost puși în poziția de a nu mai avea unde să-și expună fizic lucrările de artă, astfel industria creativă s-a mutat în online. În prezent, sălile de expoziție funcționează la capacitate redusă, respectând normele pentru siguranța populației și restricțiile impuse, devenind unul din puținele locuri în care mai putem evada din cotidian. 

Pe artistul Edward Constantin l-am cunoscut în cadrul unui vernisaj care a avut loc anul trecut în Cluj-Napoca, sub egida galeriei de artă Cluj Art. M-a impresionat și fascinat deopotrivă energia lucrărilor sale și m-am bucurat de o experiență senzorială completă, deoarece am avut șansa să aflu de la el povestea din spatele fiecărei tușe de culoare. Am menținut legătura prin intermediul rețelelor de socializare, iar în urmă cu câteva luni, după ce am fost martoră la un manifest pentru cultură printr-o bibliotecă înființată într-o scară de bloc din Cluj-Napoca, am văzut cum arta și-a făcut loc și în București în scara blocului în care Edward locuiește. Mai mult, el stă în spatele acestei inițiative.

Efectele pandemiei și-au făcut simțită prezența atât asupra sectorului cultural, cât și asupra artiștilor. Unii s-au reprofilat, alții au găsit metode de a se adapta și de a se menține la suprafață. Edward se află printre cei care continuă să facă și să-și promoveze arta într-un mod inedit. Totul a început în momentul în care galeriile de artă s-au închis pe o perioadă nedeterminată de timp. Artiștii au început să creeze mai mult pentru că timpul le-a permis asta, dar și ca un mod de a se refugia din calea repercusiunilor pandemiei asupra psihicului. Pentru Edward, pictura reprezintă „evaziunea mea, lașitatea mea cotidiană, justificarea incapacității mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eșecurile și neputințele”. 

Pânzele pe care el le face ajung la dimensiuni de 1m x 1m, astfel nemaiavând unde să le expună și atelierul lui ajungând la capacitate maximă în ceea ce privește depozitarea lor, s-a gândit că ar fi o idee bună să umple cu ele pereții scării blocului unde locuiește. A avut noroc de vecinii care nu s-au opus acestei inițiative, iar în acest mod s-a născut o galerie de artă neconvențională pe trei etaje, pe care oricine poate merge să o viziteze, respectând normele de siguranță. Practic, a scos arta în stradă și a înlăturat conceptele pe care unii oameni le au despre ea, acelea că arta este făcută doar pentru o anumită categorie de persoane, cu un anumit statut social.

Reacțiile la acest proiect nu au întârziat să apară: „Felicitări de idee din două puncte de vedere: 1) De creațiile dumneavoastră se vor bucura oameni cu un grad variat de disponibilitate pentru consumul de artă, oameni care nu și-ar face timp pentru a admira un tablou sau oameni care nu găsesc timp să facă acest lucru. Sigur veți bucura toate categoriile. 2) Vă felicit pentru curajul de expune într-un spațiu care presupune și un anumit nivel de insecuritate pentru tablourile dumneavoastră!” (comentariu preluat de pe pagina de Facebook al artistului)

Creațiile lui Edward fac parte din registrul picturii abstracte, dar ceea ce m-a impresionat pe mine este faptul că pe lângă componenta estetică, arta lui are și o componentă filosofică, bazându-se pe conceptul de „axis mundi”. Axis Mundi sau Axa Lumii reprezintă o linie verticală despre care se spune că este intersecția tuturor fundamentelor religioase și filosofice ale lumii. Este axa care unește toate culturile, toate religiile și toate filosofiile noastre, ale oamenilor. Axis Mundi – energia eliberată de fiecare popor, bine conservată, care așteaptă axa evolutivă a timpurilor prezente să i se alăture până când va deveni o axă a trecutului. Axis Mundi – efemeritatea vieții, o viață sinusoidală, cu bune și cu rele, în care rădăcinile sugerate de liniile lui Edward își regăsesc liniștea când ajung în partea superioară a pânzei.

Stephen Hawking spunea că inteligența este abilitatea de a te adapta la schimbări. Această pandemie pe care o traversăm cu toții ne-a pus în fața multor schimbări, iar galeria din scara blocului lui Edward Constantin este încă o dovadă a faptului că avem posibilitatea de a ne face existența, în această perioadă, mai suportabilă dacă alegem să ne concentrăm asupra a ceea ce este în controlul nostru. Arta este pentru oricine și poate această poveste va inspira și alți artiști să pășească în afara conturului șablonizat și să permită iubitorilor de artă să se bucure de creațiile lor chiar și într-un context nonconformist. 

*fotografii preluate de pe contul de Facebook a lui Edward Constantin

Redactat de Diana Boalcă

Un comentariu la „Artă neconvențională: Galeria din scara blocului a lui Edward Constantin

Comentariile sunt închise.