World Press Photo 2021 – puterea poveștilor care ne (re)conectează

World Press Photo 2021 - puterea poveștilor care ne (re)conectează

Cea de-a 64-a ediție a expoziției internaționale de fotojurnalism, World Press Photo 2021, a ajuns în Cluj-Napoca în data de 2 iunie și a rămas pe simezele Muzeului de Artă până pe 20 iunie. Evenimentul care se întâmplă în această perioadă în România – București, Cluj-Napoca și Timișoara – este unul cu o istorie îndelungată, dar și cu un portofoliu de peste 45 de țări prin care s-a perindat, expoziția fiind expusă în 1000 de locații și vizitată de peste 4,5 milioane de persoane la fiecare ediție. Este o experiență în care cei care sunt pasionați de arta fotografică și de ce e nou pe scena culturală urbană internațională pot admira, analiza și descoperi fotografii documentare realizate de jurnaliști din întreaga lume.

Pe lângă expoziția itinerantă anuală, World Press Photo reprezintă și un concurs care premiază fotojurnalismul de calitate, fiecare operă fotografică expusă aduce cu sine o poveste surprinsă de ochii jurnaliștilor și transmisă mai departe cu ajutorul obiectivelor aparatului de fotografiat. Ediția de anul acesta încearcă să scoată în prim plan povești din anul pandemic, fiecare fotografie are anexată povestea din spatele ei, povești prin care putem să vedem dincolo de tehnică și să empatizăm cu experiența transmisă. Anul acesta expoziția poartă un mesaj de conștientizare a rolului și impactului social al jurnalismului responsabil, a fenomenului fake-news și a dezinformării, materializat în emisiuni, podcasturi și dezbateri pe acest teme.

Câteva dintre fotografiile câștigătoare
Sursă: worldpressphoto.org

Ne bucurăm că avem oportunitatea de a duce o expoziție simbol pentru jurnalismul de calitate în România, pentru a X-a oară consecutiv, cu dorința de a crește interesul românilor pentru fotografia documentară. Anul acesta suntem mai puternici și mai hotărâți prin tot ceea ce vom aduce în fața comunității din România în lupta noastră împotriva fake news și a efectelor acestui fenomen”, a declarat Cristian Movilă, fondator Eidos Foundation și reprezentant World Press Photo în România.

Au fost 4.315 de fotografi din 130 de țări care s-au înscris în cadrul competiției, însumând un total de 74.470 de imagini, care au fost împărțite în 8 categorii: Probleme contemporane, Mediu înconjurător, Știri generale, Proiecte de lungă durată, Natură, Portrete, Sport și Știri de ultimă oră. Juriul a fost format din 28 de specialiști din domeniu care au jurizat fotografiile înscrise în mai multe etape, care s-au întins pe o perioadă de 6 săptămâni, între 16 ianuarie și 23 februarie 2021. 

Câștigătorul ediției 2021 World Press Photo este fotograful danez Mads Nissen de la categoria „Știri generale” cu al său cadru imortalizat pentru publicația Panos Pictures/Politiken. O fotografie reprezentativă pentru un an în care am fost nevoiți să ne arătăm dragostea și aprecierea față de cei dragi de la distanță, iar „Prima îmbrățișare” – după cum spune titlul lucrării câștigătoare – a reprezentat momentul zero al unui început în care putem spera, învățând din greșelile trecutului.

Rosa Luzia Lunardi (85 de ani) este îmbrățișată de asistenta medicală Adriana Silva da Costa Souza, la casa de bătrâni Viva Bem, São Paulo, Brazilia.
Sursă: prospektphoto.net

Iată povestea din spatele ei: „Aceasta a fost prima îmbrățișare pe care Rosa a primit-o în cinci luni. În martie, casele de bătrâni din toată țara își închiseseră ușile tuturor vizitatorilor ca urmare a pandemiei COVID-19, împiedicând milioane de brazilieni să-și viziteze rudele în vârstă. Îngrijitorilor li s-a ordonat să mențină contactul fizic cu cei vulnerabili la un nivel absolut minim. La Viva Bem, o invenție simplă, „Cortina îmbrățișării”, a permis oamenilor să se îmbrățișeze încă o dată. Noul coronavirus a apărut pentru prima dată în Wuhan, China, la sfârșitul anului 2019 și până în ianuarie 2020 începuse să se răspândească în întreaga lume. La 11 martie, Organizația Mondială a Sănătății a declarat focarul COVID-19 drept pandemie. Boala – transmisă în principal prin contact strâns, picături respiratorii și aerosoli – ar putea fi fatală, iar persoanele cu vârsta peste 70 de ani erau unul dintre grupurile considerate cele mai vulnerabile. Președintele brazilian, Jair Bolsonaro, a respins afirmațiile referitoare la gravitatea pandemiei și pericolul pe care îl reprezintă virusul, a subminat măsurile de carantină adoptate la nivel de stat și i-a încurajat pe brazilieni să continue să lucreze pentru a menține economia pe linia de plutire. Brazilia a încheiat 2020 cu una dintre cele mai grave înregistrări la nivel mondial în ceea ce privește tratarea virusului, cu aproximativ 7,7 milioane de cazuri raportate și 195.000 de decese.”

Expoziția în cadrul Muzeului de Artă Cluj-Napoca
Sursă: https://www.facebook.com/MACluj

Chiar dacă a existat doar un câștigător la fiecare categorie, asta nu înseamnă că restul actelor de fotojurnalism nu sunt pe măsură. De exemplu, Antonio Faccilongo a câștigat cu „Habibi” – o serie de 30 de fotografii – premiul pentru World Press Photo Story of the Year. 

Sursă: antoniofaccilongo.com

„17 august, 2015. Costumul lui Nael al-Barghouthi rămâne atârnat în dormitorul său din Kobar, lângă Ramallah, Palestina. Soția lui Al-Barghouthi, Iman Nafi, ține la loc toate hainele și bunurile soțului ei. Al-Barghouthi a fost arestat în 1978 după o operațiune de comandă anti-Israel. A fost eliberat în 2011, s-a căsătorit cu Iman Nafi, dar a fost arestat din nou în 2014 și condamnat la închisoare pe viață. A petrecut mai mult de 40 de ani în închisoare – cel mai longeviv deținut palestinian din închisorile israeliene. Aproape 4.200 de deținuți palestinieni sunt reținuți în închisorile israeliene, potrivit unui raport din februarie 2021 al organizației pentru drepturile omului B’Tselem. Unii execută pedepse de 20 de ani sau mai mult. Pentru a vizita un prizonier palestinian într-o închisoare israeliană, vizitatorii trebuie să treacă o serie de etape diferite care rezultă din legile de frontieră, reglementările penitenciarelor și restricțiile stabilite de Agenția de Securitate Israel (ISA). Vizitatorilor li se permite, de obicei, să vadă deținuții numai printr-un geam transparent și să vorbească cu ei printr-un receptor de telefon. Vizitele conjugale sunt refuzate și contactul fizic este interzis, cu excepția copiilor cu vârsta sub zece ani, cărora li se permite zece minute la sfârșitul fiecărei vizite să își îmbrățișeze tații. De la începutul anilor 2000, deținuții palestinieni de lungă durată care speră să crească familii au făcut contrabandă cu material seminal din închisoare, ascuns în daruri pentru copiii lor. Materialul seminal este introdus în contrabandă într-o varietate de moduri, cum ar fi tuburile stiloului, ambalajele din plastic pentru bomboane și în tabletele de ciocolată. În februarie 2021, Monitorul din Orientul Mijlociu a raportat că al 96-lea bebeluș palestinian s-a născut folosind spermă de contrabandă din închisoarea israeliană.

Habibi, care înseamnă <<iubirea mea>> în arabă, relatează povești de dragoste situate pe fundalul unuia dintre cele mai lungi și mai complicate conflicte din istoria modernă. Fotograful își propune să arate impactul conflictului asupra familiilor palestiniene și dificultățile cu care se confruntă în conservarea drepturilor lor reproductive și a demnității umane. Fotograful alege să nu se concentreze asupra războiului, acțiunii militare și armelor, ci asupra refuzului oamenilor de a se preda închisorii și asupra curajului și perseverenței lor de a supraviețui într-o zonă de conflict.” 

„Habibi” și „Prima îmbrățișare” în cadrul expoziției de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Sursă: https://www.facebook.com/MACluj

Locul 1 la categoria „Natură” l-a ocupat fotograful olandez Jasper Doest, care documentează prin lucrările sale relația omului cu natura, iar în seria „Porumbei pandemici – o poveste de dragoste” ne sunt înfățișați Ollie și Dollie, cei doi porumbei care au devenit prietenii familiei lui în izolare. 

„O pereche de porumbei sălbatici s-au împrietenit cu familia fotografului, care au fost izolați în apartamentul lor din Vlaardingen, Olanda, în timpul pandemiei COVID-19. Ollie și Dollie, așa cum le-a numit familia, erau obișnuiți în casă, reamintindu-le că oamenii nu sunt singuri pe această planetă, chiar și în timp ce trăiesc izolați în zonele urbane. Porumbeii sălbatici (Columba livia domestica) provin din porumbelul de stâncă, care locuiește în mod natural pe stânci și munți. Ei consideră că marginile clădirilor sunt înlocuitorii stâncilor marine, s-au adaptat vieții urbane și împrejurimilor și trăiesc acum în zonele urbane de pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii, cu o populație globală de sute de milioane. Porumbeii de piatră au fost primele păsări domesticite, în urmă cu cinci și șase mii de ani, în Mesopotamia. Au fost crescuți pentru hrană și, ulterior, au fost antrenați pentru a transmite mesaje. Păsările care au scăpat sau au fost eliberate dintr-un mediu domestic au devenit primii porumbei sălbatici (sau de oraș). Deși se crede că sunt vectori ai bolilor, dovezile sunt contrare. Este rar ca porumbeii din oraș să transmită o boală oamenilor și, deși transmit boli precum Salmonella și acarienii aviari, infectarea mamiferelor este rară.”

Ollie și Dollie
Sursă: jasperdoest.com
Ollie zboară prin sufragerie, după ce a dat peste jucării, în Vlaardingen, Olanda.
Sursă: jasperdoest.com
Ollie se așează pe o farfurie murdară în timp ce fotograful umple mașina de spălat vase, în timp ce Dollie se uită din afară, în Vlaardingen, Olanda.
Sursă: jasperdoest.com
Cadru din timpul vizitării expoziției la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
Sursă: https://www.facebook.com/MACluj

Câștigător la secțiunea „Probleme contemporane”, categoria” „Povești” – deși nu puține sunt problemele cu care se confruntă întreaga omenire – este fotograful rus Alexey Vasilyev cu o serie de fotografii care surprind scene din timpul filmării unei creații cinematografice ce urmărește tribul Sakha din Rusia. Un trib care trăiește la temperaturi extrem de scăzute și pentru a păstra și a da mai departe cultura lor locală au apelat la arta cinematografică. Povestea din spatele fotografiilor sună în felul următor: „Oamenii din Sakha, o republică din nord-estul Federației Ruse, trăiesc într-o zonă îndepărtată, cu condiții meteorologice extreme: temperaturile pot scădea până la -50 ° C în timpul iernii. Deși Sakha, cunoscut și sub numele de Yakutia, se întinde pe mai mult de trei milioane de kilometri pătrați, populația sa are doar 950.000 de oameni, dintre care aproximativ 50% sunt etnici Sakha (sau Yakuts). Arta a devenit un mod de a prezenta și păstra cultura, tradițiile și poveștile Sakha. Cinema-ul a înflorit acolo încă din anii ’90. Aproximativ șapte până la zece filme de lungmetraj sunt filmate pe an, de către o industrie cinematografică locală supranumită „Sakhawood”. Genurile variază de la comedii romantice și filme criminale la basme și legende locale. Majoritatea filmelor sunt realizate în limba Yakut și subtitrate în rusă. Bugetele de producție variază de la 12.000 USD la 120.000 USD. Mulți actori nu au pregătire profesională, deși unii au lucrat în teatru, iar regizorii și echipa de filmare frecventează școala de film din Moscova sau din alte părți. Filmele sunt extrem de populare la nivel local, dar au cunoscut și un succes mai larg. În ultimii ani, cinematografia Sakha a fost reprezentată în festivaluri de film din Finlanda și Coreea de Sud, iar filmele au primit numeroase premii.”

„Sakhawood”
Sursă: worldphoto.org

„Nevoia de imagini și povești în care să ne putem încrede nu a fost niciodată mai mare, iar reportajele de înaltă calitate cuprinse în această expoziție și pe canalele noastre media vă adus la cunoștință aspecte importante ale lumii noastre. Uneori, lucrul acesta este posibil doar prin intermediul unor fotografii minunate, iar alteori este nevoie ca povești dificil de spus să fie prezentate, dar toate sunt veritabile și toate contează.” – Fundația „World Press Photo”

Poveștile au un rol terapeutic și de conștientizare în viețile noastre. Ele ne pot apropia, în aceeași măsură în care ne pot îndepărta, dacă nu avem grijă la modul în care le transmitem. Poveștile ne oferă șansa să ne ușurăm sufletul și să ne descărcăm, să ne regăsim și să ne vindecăm. Poveștile formează legături și ne (re)conectează, chiar dacă suntem la mii de kilometri distanță. Vizitând expoziția World Press Photo, m-am simțit mai aproape de fiecare subiect al fotografiilor după ce le-am citit poveștile din spate. Este incredibil această putere a lor care m-a conectat pe mine, un simplu vizitator, cu fiecare persoană din fiecare țară și din fiecare loc în care expoziția a fost prezentă, iar în același timp m-a adus mai aproape de experiențele și subiecții fotografiei. Pe lângă asta, evenimentul este o adevărată oază de cultură generală și cunoaștere, de la care poți afla ce s-a întâmplat în lume în anul pandemic care a trecut și, în același timp, primești informații corecte.

Expoziția World Press Photo 2021 se va deschide în data de 30 iunie la Timișoara, unde va putea fi vizitată până pe 20 iulie. Dacă, însă, nu aveți posibilitatea de a o vedea fizic, pe site-ul https://www.worldpressphoto.org/ veți găsi toate lucrările și premiile acordate, plus multe alte resurse legate de fotojurnalismul internațional de calitate. Și cine știe, poate în anii următori va fi și România reprezentată și  nominalizată pe lista concurenților. 

Redactat de Diana Boalcă